Labrador de vanzare

ISTORIA RASEI Labrador

Asupra originii Labradorului s-au formulat diverse teorii, care mai de care mai fanteziste. Amintim aici doar o legenda canadiana care spune ca rasa este rodul iubirii dintre un caine si o ... vidra. Ce stim cu siguranta este ca, inainte de aparitia lor masiva in insula Terra-Nova, in secolul al XVII-lea, cainii mai mult sau mai putin asemanatori traiau in peninsula Labrador. Giovani Cabota, navigator italian aflat in serviciul englezilor, care a explorat coastele Labradorului, a descoperit insula Terra-Noava in secolul al XV-lea si a botezat-o Insula Morunilor, loc ce a inceput sa atraga pescarii din Franta, Anglia, tara Bascilor, Portugalia, veniti sa exploateze bancurile de moruni. In munca lor erau ajutati de niste caini negri, fiind un adevarat spectacol sa urmaresti cum acestia se aruncau in apa inghetata la prima comanda si aduceau plasele de peste la mal. Se povesteste ca acei caini erau atat de bine dresati incat puteau sa prinda si pestii scapati din plase. Se pare ca primele exemplare de acest tip au fost debarcate la Poole, un port in sudul Angliei, facandu-si imediat adepti printre gentlemanii sportivi, informati deja asupra calitatilor speciale ale acestor caini. Pentru a nu-si obosi magnificii lor caini de aret, la aportarea vanatului (mai ales din apa), ei se ajutau de Spanieli, caini polivalenti, dintre care unii foarte buni specialisti in mediul acvatic : English Water Spaniel si Irish Water Spanil. Dar solutia folosirii acestor rase nu erau nici pe departe cea ideala. Labradorul nu stia, desigur, nimic despre vanatoare, dar prezenta toate calitatile de baza pentru a deveni un excelent aportor. Asa se intampla ca, adeseori, Labradorul a fost considerat "valetul" Setterilor si Pointerilor, desi el era mai degraba coechipierul lor, talentul lui deosebit conferindu-i o valoare de necontestat. La sfarsitul secolului al XIX-lea, rasa era bine reprezentata in Marea Britanie. In anul 1903 a fost recunoscuta de Kennel Club-ul englez; beneficiase deja de cateva decenii de selectie, iar exemplarele provenind din crescatoriile britanice nu erau cu nimic mai prejos decat cele din Terra-Nova. Asociatiile care se ocupau de Labrador s-au inmultit, iar in 1924 a aparut prima care se ocupa in exclusivitate de varietatea galbena. In 1899, din doi parinti negri, s-a nascut primul Labrador galben, Ben Hyde, si el este stramosul tuturor exemplarelor galbene de astazi. Succesul datorat culorii fiind foarte mare, a luat nastere Yellow Labrador Club, pentru a facilita exemplarelor galbene accesul in expozitii. In anii '40, crescatorul Severn a obtinut primii pui Chocolat, din doi parinti negri. Gurile rele sustineau ca acestia ar fi rezultatul imperecherii cu alte rase. "Barfa" nu trebuie luata in considerare, deoarece exista documente care mentioneaza existenta acestei culori si cu mult timp inainte, la Cainele de Saint John. Monta fiind repetata, au mai rezultat inca doi pui de aceeasi culoare. Totusi, abia in 1964 a aparut primul campion chocolat - Cook Ridge Tango. Din pacate, roba chocolat ramane rara deoarece, de cele mai multe ori, este asociata cu ochi galbeni, ceea ce reprezinta un defect eliminatoriu. Dragostea si admiratia pe care i-o poarta si "nevanatorii" sunt pe deplin justificate, pentru ca Labradorul este elogiat in activitatea de politie, in armate, precum si atunci cand indeplineste serviciul de ghid pentru nevazatori (calitatile si docilitatea lui deosebite il fac sa alcatuiasca efectivul cel mai numeros cainilor conducatori pentru nevazatori). Datorita capacitatii sale olfactive deosebite (are 230 milioane de celule olfactive, fata de 200 ale Ciobanescului German) este foarte utilizat in depistarea drogurilor si a explozivilor. Insa cel mai greu pentru un Retriever este sa nu aporteze ceea ce a gasit! Flerul si devotamentul deosebit au facut ca Labradorul sa inlocuiasca, cu mare succes, chiar si miticul Saint-Bernard in actiunile salvamontistilor.

PROFILUL RASEI Labrador

Labradorul este un caine activ si va fi foarte nefericit daca nu i se cere nimic. Sa nu intelegem gresit: un Labrador cu temperament corect nu este niciodata hiperactiv, agitat. Acestea sunt defecte de caracter si apar la "inmultitorii" de cainii si nu la crescatorii profesionisti. De aceea, daca v-ati hotarat sa va luati un pui, cereti sa-i vedeti parintii: comportamentul lor e un reper satisfacator pentru temperamentul puiului. Oricum, sa va asteptati ca puiul sa fie vesel, exuberant si activ in "copilaria" care dureaza pana la 3 ani. Deci, pana la aceasta varsta, veti avea un caine "adult pe dinafara", dar care in mintea lui e inca pui! O alta particularitate a caracterului sau este teama de singuratate, Labradorul fiind un mare sentimental: el simte nevoia sa fie in permanenta inconjurat de oameni, motiv pentru care e exclus sa fie adoptat de o familie ai carei membri lipsesc zilnic cate 10 ore de acasa. In aceste cazuri, psihicul lui va fi afectat si, coroborat cu lipsa de miscare, poate deveni un caine problema (distruge lucrurile din casa, urla). In ceea ce priveste selectia, agresivitatea sau timiditatea excesiva exclud de la reproductie. Labradorul iubeste in mod deosebit copiii, fiindu-le partener de joaca pana la varste inaintate. O atentie deosebita trebuie acordata regimului alimentar, deoarece Labradorul are o tendinta naturala de ingrasare, constitutia lui de Retriever, de lucrator in medii reci, cerandu-i o oarecare "rotunjime". Exercitiul fizic obligatoriu dar bine dozat il va feri sa devina obez. Labradorul trebuie educat, dar brutalitatea este absolut exclusa in dresaj, deoarece inteligenta sa deosebita il face sa nu suporte un tratament dur.

ASPECTUL

Cainele solid, foarte activ. Zona renala scurta. Craniul lat. Cutie toracica bine dezvoltata, piept adanc, coaste bine arcuite. Trenul posterior si zona renala sunt late si puternice. Comportament / Caracter: Calm, dar foarte vioi. Este inotator pasionat, are un miros excelent si aporteaza fara a sfasia vanatul. Inteligent, energic si docil, dorindu-si inainte de toate sa-si multumeasca stapanul. Este bland si prietenos, niciodata agresiv, dar nici fricos.

CORPUL CAINELUI LABRADOR

Gatul: plin, fara cute sau piele flasca, puternic si solid; se insereaza in umerii care sunt bine plasati. Spate: linie superioara orizontala. Zona renala lata, scurta si puternica. Piept: de buna largime si buna adancime, cu coaste puternic arcuite, dand toracelui aspect de butoi. Coada: aspectul ei este o trasatura a rasei: de lungime medie, foarte groasa la baza, subtiindu-se treptat catre varf, acoperita complet de un par scurt, dens, cu fir gros, care ii da aspectul tipic, rotunjit, denumit "coada de vidra". Niciodata parul de pe coada nu va forma franjuri. Poate fi purtata vesel, dar niciodata purtata pe spate.

CAPUL

Capul: Craniul lat, conturat de linii drepte, fara obraji carnosi sau proeminenti. Stop marcat. Regiune faciala: Trufa: lata, cu nari bine dezvoltate. Bot: puternic, aproape cilindric, niciodata cu "nasul in vant". Maxilarele si dantura: maxilare puternice, de lungime medie; dinti puternici avand muscatura perfecta, regulata si complet in foarfece, adica incisivii superiori sunt plasati in fata incisivilor inferiori, dar fiind in contact strans; incisivii sunt plasati perpendicular pe maxilare. Ochii: de dimensiune medie, exprimand inteligenta si blandete; sunt maro sau de culoarea alunei. Urechile: nu sunt mari sau grele, atarna pe langa cap si sunt plasate usor catre spate.

MEMBRELE

Membrele anterioare: membrele anterioare au osatura buna si antebrat drept (vazut atat din fata cat si din lateral). Umerii sunt lungi si obligi. Membrele posterioare: bine dezvoltat, linia crupei este orizontala. Genunchii sunt bine angulati si jaretii bine coborati. Jaretii apropiati - "coate de vaca" - sunt defct eliminatoriu. Miscare: mersul este degajat, cu pas de buna lungime. Membrele se deplaseaza in planuri paralele cu axa longitudinala a corpului.

ROBA RASEI DE CAINE LABRADOR

Parul: este o alta trasatura distinctiva a rasei. Parul de acoperire este scurt si dens, fara onduleuri sau franjuri, cu fir gros, destul de dur. Subparul confera foarte buna rezizstenta la inteperii. Culoare: complet negru, galben sau maro (maro - ciocolatiu sau maro - roscat , ca ficatul). Se accepta o mica pata pe piept. Culoarea galben cuprinde toate nuantele de la alb-galbui la roscat.